Normele etice diferă de la o organizație la alta, de la o ţară la alta, existând diferenţe în diferite ramuri ale economiei naţionale. Complexitatea normelor ce reglementează comportamentul etic, precum şi rolul diferit pe care îl joacă, impune necesitatea clasificării lor. Etica și Responsabilitatea socială sunt categorii distincte dar conduc spre aceleași scopuri nobile. Pentru acestea, organizațiile trebuie să-și dorească să aibă în vedere:
- Coduri de etică
- Caracteristici individuale
- Regulamente
- Presiunea socială şi gradul de profitabilitate (dacă sunt organizații pro-profit)
În urma analizei noastre, am concluzionat că în România sunt organizații cu diverse stadii de dezvoltare morală:
- nu toate firmele trec prin toate treptele de dezvoltare morală;
- firma îşi poate începe activitatea în orice stadiu;
- dezvoltarea morală nu este un proces continuu;
- nu este necesară o anumită perioadă de timp pentru ca firma să poată trece dintr-un stadiu de dezvoltare morală în altul.
Între profitabilitatea unei firme și valorile sale morale există o relație directă și reciprocă: o companie care promovează valorile morale și se ghidează după norme etice de comportament va fi bine percepută de public și va înregistra profituri substanțiale; în mod analog, o companie solidă din punct de vedere financiar își permite să promoveze și să investească într-un comportament etic, ceea ce îi va atrage, în viitor, o și mai mare prosperitate. Relația dintre profitabilitatea și responsabilitatea unei companii se înscrie pe o traiectorie circular-ascendentă, escaladând treptele de credibilitate și încredere pînă la reputația unui brand nobil.
Responsabilitatea socială poate reprezenta angajamentul continuu al companiilor de a contribui la dezvoltarea economică în acelaşi timp cu îmbunătăţirea calităţii vieţii angajaţilor şi a familiilor acestora, precum şi a comunităţii şi societăţii în ansamblu.
Omul este întotdeauna mai mult decât suma comportamentelor sale.
„Responsabilitatea socială cuprinde ceea ce societatea aşteaptă din partea unei organizaţii din punct de vedere economic, legal, etic şi filantropic într-un anumit moment” – A. K. Buchholtz
Responsabilitatea socială include adoptarea unor poziţii de sprijin pentru problemele publice, acţiuni în favoarea grupurilor defavorizate, anticiparea nevoilor viitoare ale societăţii şi acţiuni pentru satisfacerea lor, conlucrarea cu guvernul în privinţa legislaţiei existente şi anticiparea legislaţiei dezirabile. Asumarea responsabilităţii sociale are costuri, dar poate conduce în perioadele următoare la mărirea performanţelor financiare realizate. Totodată, răspunderea socială asigură indirect un profit motivaţional; chiar dacă nu se câştigă bani imediat, generozitatea poate crea firmei o imagine deosebit de favorabilă care să o susţină în demersurile sale pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. Acestea se măsoară în credibilitatea și încrederea publică, care se vor regăsi în creșterea vânzărilor și fidelizarea clienților, pe termen mediu și lung.
Acțiunile eticii în afaceri și responsabilității sociale sunt pe termen mediu și lung, au scopuri pozitive bine determinate pentru că sunt solide.
Completarea tabelului de mai jos ne va elucida nevoile Organizației pentru a decide cauzele socio-culturale pe care le susțineți și modul de implicare: